Copii purtaţi sănătos, părinti liniştiţi

          Recunosc că nu sunt foarte bună la abordat oameni așa din senin și sfătuit. Mai mult, nici mie nu îmi place când vine cineva la mine și mă agasează cu sfaturi, poate bune, poate rele. 

          Articolul de astăzi nu este însă despre comunicare, ci despre sistemele de purtat bebelușii. Care este legătura veţi vedea mai jos şi sper eu sa descâlcesc câteva iţe sau măcar pe ale mele, daca pe ale altora nu.

          De ceva timp, când o duc sau o iau pe Cătălina de la creșă, ma tot întâlnesc cu o mămică cu bebele din ce în ce mai mare (cred că prima data am văzut-o prin iarnă) purtat într-un sistem tip ”chilot”, nu rețin firma, doar simt cum mi se strânge stomacul de fiecare dată când o văd atârnînd acolo. Este și arată atât de incomod și pentru ea și pentru bebe. Bonus, mai are și un copil mare de mânuță. Uşor sigur nu îi e, dar parcă nici să te bagi peste om nu e bine. 

          Nu pot decât să presupun cât de greu este cu mai mult de un copil. Probabil că a simțit cum sistemul de purtare îi ușurează viața și se poate împărți cu amândoi. Ce bănuiesc eu că nu ştie este că sunt şi alte variante, în general la un click distanţă. Aş vrea să pot mai mult şi să am curajul să i le prezint sau măcar să îi deschid curiozitatea pentru ele. Poate pentru ea - cea care mi-a dat ideea de a scrie aici despre asta - nu va fi o informaţie revelatoare, poate nici nu va ajunge la ea, dar poate, măcar pentru o mămică sau viitoare mămica va fi.

          Aș vrea să cred că citește ce scriu eu aici și caută curioasă să cumpere un SSC pentru că ar fi cel mai util în cazul ei. 

          Eu am știut că vreau să o port pe Cătă dinainte să rămân însărcinată. Este adevărat că nu știam de ergonomic vs. ne-ergonomic. Știam că vreau să o leg într-o eșarfă. Apoi, având în vedere că am născut vara m-am pregătit cu un sling de in culoarea macului. Mi-a placut la nebunie, dar a fost singurul cu care nu m-am înțeles (când era bebe, îmi era frică să o pun în el și apoi mi-au fost mai comode alte variante).

          Am trecut repid la un Happy Tai pe care l-am alternat cu Marsupi în funcție de drumurile pe care le aveam de facut şi timpul dedicat legatului. Și acum îmi aduc aminte de pitica mica legata în Happy Tai la o lună jumate la prima ei ieșire la munte. Era așa de mica și eu o legasem atât de jos. Doar un smoc de par se vedea din ea. Totusi, ne-am înțeles tare bine noi doua așa lipite, chiar şi nătâng la început. 

         

          Apoi am trecut la SSC, mai întâi un Lenny Lamb si apoi un Happy Hug standard. Acum îmi pare rău că nu se mai vrea purtată decât prea puțin, dar tot o să investesc într-un Happy Hug todller pentru excursiile la munte din vara asta, doar așa ca să se bucure de aerul curat în spatele tatălui ei.

          Pentru mine sistemele de purtare au fost salvarea adevarată. Cu ele, am reușit să culc copilul, să fac mâncare, curățenie, călcat, plimbari, cumpărături, ieșiri pe munte de la vârste fragede. Practic m-a ajutat să implic copila în toate aspectele vieții noastre. 

          Amintirile fiind acum derulate, mă tot gândesc cum să vorbesc cu mămicile cu sisteme ne-ergonomice, poate vor un sfat, cine știe? 

          Și ar mai fi ceva, la noi în oraș sunt două variante de testare și informare în legatura cu domeniul purtatului sănătos:

• Biblioteca Babywearing - care organizează întâlniri și închiriază sisteme de purtare;
• Happy Hug - producător local acreditat de sisteme de purtare ergonomice, testat și comparat de mine pe pielea mea și a copilei mele, care oferă în plus consultanță la sediu.

          L.E. Am scris articolul acesta acum o lună cred, dar între timp am omis să îl urc pe blog. 

     Azi, doar l-am bibilit şi am realizat că se potriveşte la fix de Săptămâna Europeeană a Babywearing-ului pe care o să o serbez şi cu un SSC Happy Hug todller reglabil nou-nouţ şi aş fi vrut eu cu o excursie în care să îl şi folosesc, dar se pare că vremea are alte planuri cu noi.