marți, 12 iunie 2018

Imaginație și editări ulterioare 😏


          Povesteam aseară în jumătatea de oră de interacțiune cu jumătatea mea mai bună despre cărțile pentru copilă.


          Mie îmi plac cărțile. Asta cred că nu mai este un secret pentru nimeni. Dar, îmi plac cărțile populate de cuvinte și poze în cazul copilei și fără pentru mine. Ea, în schimb, se pare că le iubește pe cele de căutare, exclusiv cu poze, acelea în care poate căuta ea pisicuța sau poștașul sau copila blondă.



          Singura problemă este că eu nu prea știu să clădesc povești pe marginea lor. Probabil că ar trebui să știu sau să vină natural, dar nu se întâmplă așa.



          Concluzia a fost că nu am imaginație, dar tocmai asta e, că nu vreau să cred asta.

          Citeam sau vizualizam vreo informație zilele trecute despre "încărcătura mentală" - atunci când ești părinte, mamă în special - și m-am gândit că poate asta este. Sunt prea pre-ocupată să gândesc meniuri, liste, plăți de facturi, organizare buget, garderobă, vânat oferte în magazine nemțesti sau amenajat cameră de suflet mic, încât uit să imi imaginez și să mă pierd și să mă joc și nu mai vreau asta.

          Așadar, o să mă antrenez. 

          Poate mâine o să vă spun o poveste inspirată din Hoinari sau poate că o să scriu despre călătoriile norilor pufoși pe deasupra rafinăriilor din întreaga lume - așa dintr-o clipire de gene.

          Ideea este că mereu vreau. Vreau obiecte, liniște, simplitate. Și apoi îmi dau seama că sunt contrastantă. Vreau lucruri care se bat cap în cap și apoi mă plâng că nu mă pot ține de ele. Știu ce ar trebui să fac, dar nu mai vreau să îmi fac planuri. O să curg cu râul și o să încerc să îmi imaginez și să inventez povești cu fire de iarbă și văcuțe grase și iubitoare.

L.E. Între timp am decis că nu sunt pentru noi cărțile de căutare, am dat Hoinarii și ne reculegem în povești cu Martha Rabbit, Connie, etc. Se pare ca imaginația îmi sporește și mie pe măsură ce și-o decoperă fiică-mea pe a ei și atunci când am gânduri ca mai sus înseamnă că sunt doar obosită și am nevoie de o pauză - pe care am învățat să mi-o iau cu egoism pozitiv.

L.E. 2 După o perioadă de ”curs cu râul” am reușit să mă țin de sport timp de o lună și nu renunt, să completez încet, dar sigur provocarea de lectură pe anul ăsta și planific o organizare generală a casei ”fly-lady style” care o să dureze cam 3-4 luni. Toate astea în timp ce familia mi-a fost hrănită, a avut parte de haine curate și am bifat și sarcinile de servici satisfăcător, aș spune eu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu