Aș fi vrut să o denumesc: recenzii de carte, dar mi se părea că
sună prea pompos și nu se potrivește cu rezultatul, mai precis sentimentele pe
care le trezesc în mine cuvintele pe care ochii le parcurg și mintea și le însușește.
Așadar, încep seria cu "Fata care citea in metrou" de Christine Féret-Fleury, prima carte citită în anul 2019.
Autoarea este născută în
anul 1961, în Franța, A studiat litere si apoi a lucrat în cercetare academică
și la editura Galimard. Ulterior a publicat mai mult de 60 de titluri dedicate
copiilor și tinerilor, fiind distinsă cu premiul Antigone.
Din anul 2001 s-a consacrat în totalitate scrisului, în prezent ea trăind și lucrând în Provence. Cartea despre care povestesc aici a fost publicată în anul 2017.
Din anul 2001 s-a consacrat în
totalitate scrisului, în prezent ea trăind și lucrând în Provence. Cartea
despre care povestesc aici a fost publicată în anul 2017.
M-a atras ideea și coperta, ca să fiu sinceră, prea
puține informații aveam despre carte, subiect sau autoare. Mă așteptam să fie o
lectură ușoară, așa de destindere și atât. A fost și nu a fost așa.
Cartea
începe prin a o însoți pe Juliette în drumul ei spre servici cu bine-cunoscutul
metrou parizian. Juliette este o fată mult prea previzibilă, face cam același
lucru în fiecare zi, lăsând viața monotonă să o îmbrățișeze confortabil, exact
așa cum are nevoie. Destinderea ei este de a ghici cine se află în spatele
omului ce citește în metrou. Întâlnește tot felul de tipuri de oameni: "doamna în vârstă, colecţionarul
de ediţii rare, studenta la matematică sau fata care plânge la pagina 247".
Are nevoie de ei pentru a își colora existența monotonă, previzibilă.
Într-o zi decide să schimbe un pic
regulile jocului și să coboare cu 2 stații înainte și să își continue drumul pe
jos. Conform legilor nescrise ale naturii, atunci cand vrei să te schimbi
trebuie să începi prin a muta o piesă din puzzle-ul vieții în alt loc, si
Juliette începe o călătorie spre o altă viață și trece prin schimbări și
provocări ce o transformă într-o persoană capabilă să își asume riscuri, să încerce
și să facă lucruri pe care nu s-ar fi imaginat niciodata că le va face.
Evident că în drumul ei întâlnește
personaje "de poveste": bătrânul
librar, fiica adolescentă a acestuia, cărăușii de cărți, mecanicul surprinzător,
soția exotică a bătranului librar și deși nu pot spune că este vorba de un
personaj în sine, dubița care o va duce spre călătorii de regăsire și care va
face mulți oameni fericiți prin cărțile pe care le va transporta și dărui.
Concluzia
mea este că avem în față o carte aparent ușurică, dar cu multe lecții de viață.
De la a nu subestima nicioodata puterea de schimbare pe care o au cărțile
asupra noastră la a învăța să avem puterea de ne schimba o viață confortabila,
calduță tocmai prin monotonia ei într-una în care să facem diferența și care să
ne ajute sa ne lăsăm amprenta. O carte este o poveste ce are puterea de a
descrie un întreg univers în jurul ei, de a aduce în prezent amintiri de mult
uitate sau de a vinde un apartament considerat ne-vandabil.
I-am
acordat 4 din 5 steluțe pe Goodreads, tocmai
pentru sentimentele pe care le-a trezit în mine și o recomand fără a sta pe
gânduri pentru a fi trecută pe lista de lectură, cred că atât de adulți, cât și
de copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu