luni, 1 aprilie 2019

Impresii de lectura: Fata care citea in metrou



Am decis să încep o serie pe blog: impresii de lectură.

Aș fi vrut să o denumesc: recenzii de carte, dar mi se părea că sună prea pompos și nu se potrivește cu rezultatul, mai precis sentimentele pe care le trezesc în mine cuvintele pe care ochii le parcurg și mintea și le însușește.

Așadar, încep seria cu "Fata care citea in metrou" de , prima carte citită în anul 2019.







          Autoarea este născută în anul 1961, în Franța, A studiat litere si apoi a lucrat în cercetare academică și la editura Galimard. Ulterior a publicat mai mult de 60 de titluri dedicate copiilor și tinerilor, fiind distinsă cu premiul Antigone.


          Din anul 2001 s-a consacrat în totalitate scrisului, în prezent ea trăind și lucrând în Provence. Cartea despre care povestesc aici a fost publicată în anul 2017.



Din anul 2001 s-a consacrat în totalitate scrisului, în prezent ea trăind și lucrând în Provence. Cartea despre care povestesc aici a fost publicată în anul 2017.

M-a atras ideea și coperta, ca să fiu sinceră, prea puține informații aveam despre carte, subiect sau autoare. Mă așteptam să fie o lectură ușoară, așa de destindere și atât. A fost și nu a fost așa.
 
Cartea începe prin a o însoți pe Juliette în drumul ei spre servici cu bine-cunoscutul metrou parizian. Juliette este o fată mult prea previzibilă, face cam același lucru în fiecare zi, lăsând viața monotonă să o îmbrățișeze confortabil, exact așa cum are nevoie. Destinderea ei este de a ghici cine se află în spatele omului ce citește în metrou. Întâlnește tot felul de tipuri de oameni: "doamna în vârstă, colecţionarul de ediţii rare, studenta la matematică sau fata care plânge la pagina 247". Are nevoie de ei pentru a își colora existența monotonă, previzibilă.

Într-o zi decide să schimbe un pic regulile jocului și să coboare cu 2 stații înainte și să își continue drumul pe jos. Conform legilor nescrise ale naturii, atunci cand vrei să te schimbi trebuie să începi prin a muta o piesă din puzzle-ul vieții în alt loc, si Juliette începe o călătorie spre o altă viață și trece prin schimbări și provocări ce o transformă într-o persoană capabilă să își asume riscuri, să încerce și să facă lucruri pe care nu s-ar fi imaginat niciodata că le va face.

Evident că în drumul ei întâlnește personaje "de poveste": bătrânul librar, fiica adolescentă a acestuia, cărăușii de cărți, mecanicul surprinzător, soția exotică a bătranului librar și deși nu pot spune că este vorba de un personaj în sine, dubița care o va duce spre călătorii de regăsire și care va face mulți oameni fericiți prin cărțile pe care le va transporta și dărui.

Concluzia mea este că avem în față o carte aparent ușurică, dar cu multe lecții de viață. De la a nu subestima nicioodata puterea de schimbare pe care o au cărțile asupra noastră la a învăța să avem puterea de ne schimba o viață confortabila, calduță tocmai prin monotonia ei într-una în care să facem diferența și care să ne ajute sa ne lăsăm amprenta. O carte este o poveste ce are puterea de a descrie un întreg univers în jurul ei, de a aduce în prezent amintiri de mult uitate sau de a vinde un apartament considerat ne-vandabil.

I-am acordat 4 din 5 steluțe pe goodreads.com, tocmai pentru sentimentele pe care le-a trezit în mine și o recomand fără a sta pe gânduri pentru a fi trecută pe lista de lectură, cred că atât de adulți, cât și de copii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu