Collateral Beauty - poveste despre un film

          A venit o zi cand am zis ca asta e, dupa un an jumate meritam si noi, doar noi doi o iesire la film. Am organizat logistica ( ales ziua, ales film, lasat buburuza la mama, complicat, dar realizabil).

          Am ales Collateral Beauty pentru ca mi s-a parut interesant si mi-a placut distributia in frunte cu Will Smith.

          Zis si facut, am pus toate piesele de puzzle, fiecare la locul ei si am reusit sa evadam doar in doi.

          A fost un respiro bine-meritat. Recunosc ca voiam sa ma si laud ( ca am reusit), dar sa va scriu si despre film.

          Probabil parerile sunt impartite in legatura cu subiectul filmului. Este o drama, asta e clar. Nu este digerabila pentru toata lumea. Mie mi-a placut, sotului nu. Poate publicul se imparte in 50-50.

          Pe scurt, inceputul ni-l prezinta pe Will Smith tinand un discurs motivational angajatilor de la firma lui de publicitate bazat pe ideea ca cei trei stalpi de sustinere ai vietii sunt: Dragostea, Timpul si Moartea; nu neaparat in ordinea asta, asa mi s-a parut mie mai firesc sa le enumar.

          Apoi, intriga ne transporta intr-un salt peste ani, 3 mai exact si ni-l prezinta pe acelasi personaj devenit o epava. Se confrunta cu moartea fetitei lui de 6 ani.

          De aici incepe povestea. Facem cunostinta cu ceilalti actionari ai firmei care incercau totul pentru a il face sa reajunga pe linia de plutire si mai facem cunostinta cu niste actori, sau nu care vor juca rolul fiecarui stalp de sustinere al vietii.

          Ideea este de a il face sa ajunga sa accepte destinul si ca viata acum inseamna mai mult decat constructia de castele din piese de domino pe care apoi sa le distruga. Sa accepte a doua sansa, asta fiind frumusetea colaterala.

          Nu o sa divulg mai mult din film, ci o sa pastrez suspansul finalului care oricum pastreaza mult mister sau are multe mistere de dezvaluit, ci o sa mai scriu despre senzatiile mele din timpul filmului.

          L-am catalogat drept un film bun, chiar foarte bun ( nu dau stele, dar o sa verific si pe IMDB ce si cum) pentru ca m-a facut sa simt, am avut mii de sentimente in timpul lui, de la indoieli asupra alegerii lui, la momente scurte de ras, la tristete si ciuda pe destin, dar totul se termina intr-o oarecare nota pozitiva. Trebuia sa fie asa, este doar un film Hollywoodian, dar parca aici este mai mult decat un happy-end, este pur si simplu viata si acceptare.