In fine, una peste alta sambata am fost cu al meu sot la teatru in Ploiesti. Piesa se numeste "Craca de la miezul noptii" de Catherine Aigner, in regia lui Theo Herghelegiu si este o comedie despre relatia de cuplu si micul ajutor sau imbold de care avem cu totii nevoie uneori pentru a fi mai buni, a comunica mai bine sau a schimba ceva in vietile noastre.
Pe scurt este vorba de un cuplu trecut de prima tinerete care a decis sa convietuiasca impreuna fara a se casatori pana cand se pun pe picioare din punct de vedere profesional. Momentul piesei ii surprinde atunci cand asteapta venirea pe lume a primului lor copil si tot acum au un mic sau mare accident cu masina in timpul noptii, zic ei ca au dat peste o craca.
Doar ca in pragul diminetii, "craca" isi face aparitia la usa lor impreuna cu placuta cu numarul de inmatriculare...panica scrie pe fetele amandurora. Individul nu se prezinta decat cu un nume fictiv si pare ca nu se mai da dus prea usor din casa lor.
Tensiunea creste cum este si normal, dar partea interesanta este ca fiecare conversatie scoate la iveala cuvinte nespuse intre cei doi.
Cum se termina, nu am de gand sa dezvalui, insa mi-a placut mult. As fi scurtat-o ca si intindere in timp, dar poate a fost doar parerea mea.
In alta ordine de idei, tot week-end-ul trecut am fost la matineu, de data asta cu pustoaica (1 an si aproape 9 luni) si mai ales pentru ea.
Am vazut "Alba ca Zapada" si pot spune ca e foarte bine pusa in scena si fii-mea a fost fascinata de ea.
Ca si punct slab as spune ca poate e prea lunga piesa. Noi am plecat dupa o ora pentru ca am uitat eu sa iau rontaieli si la primul "Papi" dusi am fost.
Oricum, eu cred ca a fost o experienta destul de faina si pentru ea si faptul ca a stat o ora ma face sa prind curaj si sa mai atacam si alte matinee cu povesti.
si eu iubesc tare mult iesirile, oriunde...numai sa ies :)
RăspundețiȘtergereI feel you. Eu asa simt ca traiesc, respir si sunt o mama si o sotie mai buna!
Ștergere