M-am tot gandit cum si daca sa scriu despre asta si dupa aproape 3 saptamani de revenit la gradinita "ei" am decis ca este cazul.
Ei bine, dupa cum stiti, pentru vara am ales Gradinita Sfantul Spiridon cu inima deschisa. Ma asteptam la refuzuri si incrancenari impotriva schimbarii pentru ca am descoperit ca am (poate e doar o faza) un copil cu o vointa foarte puternica si o incapatanare care ma lasa fara cuvinte de multe ori.
Asadar, dupa o vacanta de 2 saptamani cu mami si cu tati la munte a pornit cu tati al ei, luni de dimineata spre gradinita de vara.
Concluzia: nu i-a placut, deloc. Ar fi ales orice, dar nu acolo. Habar nu am de ce. Mie mi-au placut si oamenii si usurinta cu care faceau schimbari doar pentru ca le ceream eu (au cumparat scaun de masina special pentru copila mea), desi stiau ca urma sa o las acolo doar pentru o luna. Mi-a placut si gradinita care avea gaini si pesti si gradina mare in spate, dar ei nu.
Nu stiu cum si daca o sa aflu vreodata de ce, pot doar sa presupun motivele:
- era cea mai mica de acolo, era un program mixt si copiii pot fi rai unii cu altii;
- stiu ca se folosea sistemul pedepse/recompense si probabil ca la Catalina mea nu functioneaza;
- poate ca faptul ca i-am tot fragmentat "sederea" nu a ajutat cu nimic;
- sau poate ca pur si simplu nu a fost pregatita de o schimbare.
Acum, de 3 saptamani este din nou la Cresa 10 din Malu Rosu si se trezeste dimineata cu gandul ca ea vrea la gradi.
Intre timp, a ajuns la grupa mare si fac activitati, cantecele...e tare fain sa descopar in fiecare saptamana ceva nou la afisier. Poza din articol este prima ei opera de arta cu stampile facute din sectiuni de mar.
Concluzia mea este ca poate ideea asta de gradinita de vacanta nu merge la toata lumea, poate la anul incerc altceva. In acelasi timp Gradinita Sfantul Spiridon cred ca este mai potrivita copiilor mai mari 3-4 ani in sus. Bunavointa exista si inca multa, dar nu cred ca sunt ei cu adevarat pregatiti pentru pitici.
Totusi, constat ca epopeea gradinitei nu se incheie aici. Am descoperit ca la anul din toamna va incepe o alta gradinita pentru ca va fi fetita mare si asta inseamna din nou acomodare si plansete sau poate ca nu. In mod cert, pentru mine inseamna 2 vizite la 2 gradinite din zona vizata si speranta ca va fi la fel de bine ca aici.
In final, am descoperit ca gradinita perfecta este aceea unde copilul merge cu inima deschisa, intra singur in clasa si zambeste atat la plecare cat si la sosire. Conteaza mai putin metodele de predare, ecipamentele si mobilierul si mult personalul care poate fi cu inima deschisa sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu