Impresii de lectura: Fata care citea in metrou

Am decis să încep o serie pe blog: impresii de lectură.

Aș fi vrut să o denumesc: recenzii de carte, dar mi se părea că sună prea pompos și nu se potrivește cu rezultatul, mai precis sentimentele pe care le trezesc în mine cuvintele pe care ochii le parcurg și mintea și le însușește.

Așadar, încep seria cu "Fata care citea in metrou" de Christine Féret-Fleury, prima carte citită în anul 2019.

          Autoarea este născută în anul 1961, în Franța, A studiat litere si apoi a lucrat în cercetare academică și la editura Galimard. Ulterior a publicat mai mult de 60 de titluri dedicate copiilor și tinerilor, fiind distinsă cu premiul Antigone.

          Din anul 2001 s-a consacrat în totalitate scrisului, în prezent ea trăind și lucrând în Provence. Cartea despre care povestesc aici a fost publicată în anul 2017.

Suntem apa

          Uimitor pentru mine a fost momentul în care mi-am cunoscut copila și am aflat că 6 luni nu are nevoie de nimic altceva decât de mine. Eu urma să îi fiu și mâncare și apă și alint și tot.

          Apoi, încet-încet urma să mă detașez. Paradoxal, pentru mine cea de atunci, detașarea a pus mai multe semne de întrebare și a fost mai grea decât perioada de dependență absolută.

          Oare ce are asta a face cu apa, veți întreba pe bună dreptate. Ei bine are, și încă multe...

Jurnal 2/2018

Astăzi ... 14 Septembrie 2018;

Afară... este o zi frumoasă de toamnă, mai cald decât te-ai aștepta, dar totuși diminețile încep să piște. Îmi place perioada asta, simt cum se apropie tihna "hibernarii" autumnale sau iernatice;

Despre simplificare

          Poate ca este un trend in acest moment, minimalismul si simplificarea ca si opus al consumerismului si opulentei sau poate ca este vorba doar despre alegeri personale.

          Aleg sa am mai putin de intretinut, de ingrijit.

          Aleg sa acord atentie acelor lucruri, imprejurari, etc. ce imi merita atentia. Ales sa petrec mai mult timp cu oameni.

          Nu stiu cum trebuie inceput, dar stiu cum am inceput eu. Tind spre o casa ordonata si organizata. Acum fiecare lucru isi are locul lui. Evident ca nu mereu si raman in acelasi loc, dar e nevoie de o perioada in care sa acord un pic mai multa atentie si ajung din nou pe linia de plutire.

Imaginație și editări ulterioare 😏

          Povesteam aseară în jumătatea de oră de interacțiune cu jumătatea mea mai bună despre cărțile pentru copilă.

          Mie îmi plac cărțile. Asta cred că nu mai este un secret pentru nimeni. Dar, îmi plac cărțile populate de cuvinte și poze în cazul copilei și fără pentru mine. Ea, în schimb, se pare că le iubește pe cele de căutare, exclusiv cu poze, acelea în care poate căuta ea pisicuța sau poștașul sau copila blondă.

          Singura problemă este că eu nu prea știu să clădesc povești pe marginea lor. Probabil că ar trebui să știu sau să vină natural, dar nu se întâmplă așa.

5 minute - Surrender

          ...sau 5 Minute Friday la origini - este vorba despre un exercițiu ce există în blogosfera internațională sau poate doar în America. El presupune ca pe baza unui cuvânt dat să scrii din suflet fără prea multă atenție la formă cât la conținut, setând cronometrul pentru 5 minute. Asta intentionez și eu să fac aici, doar că eu voi scrie marțea.

          Cuvântul de săptămâna aceasta este "SURRENDER" pe care eu l-am tradus ca și renunțare, capitulare...

          ...și iată ce am scris în cele 5 minute:

Cuvântul anului 2018

          Pe vremea când scriam mai des pe blog, altul - e adevărat, era un obicei în lumea bloggerilor de a își seta cuvântul anului - acea singură înlănțuire de litere ce urma să le guverneze cele 365 de zile ale anului ce urma. Parcă am făcut și eu așa o dată, dar acum simt din nou nevoia de a face asta. 

          Așadar, declar sus și tare cuvântul anului 2018: PERSEVERENȚĂ.